Am 61 de ani, soțul meu este cu câțiva ani mai în vârstă. Locuim într-un apartament mic în oraș. Fiica cea mare este plecată în străinătate, iar cea mai mică în capitală. Ea are deja doi copii. Din păcate, la începutul acestei veri, mama mea a murit. Tatăl meu a rămas în sat, singur. Problema este că tatăl meu are nevoie de îngrijire, ceea ce a făcut și mama mea în ultimii ani de viață.Tatăl meu are acum 85 de ani. Pot spune că este practic incapabil să facă ceva singur.
Nu-l pot lua pe tatăl meu cu mine: apartamentul nostru este foarte mic. Nu mă pot muta nici în sat: acolo nu există facilități, nu există apă caldă, toaleta este afară. Poate că dacă aș fi fost cu 20-30 de ani mai tânăr, m-aș fi dus în sat fără probleme. Dar acum nici eu nu mai sunt tânără. În plus, în curând eu și soțul meu vom avea nevoie de ajutor și sprijin. Deci, trebuie să am grijă de sănătatea mea cât mai mult posibil.Singura opțiune este să găsesc o îngrijitoare pentru tatăl meu.
Dar problema cu această soluție este că toți sătenii mă condamnă și șușotesc între ei cât de rea fiică sunt. Dar eu nu-mi trimit tatăl într-un azil de bătrâni cu condiții groaznice! Care este problema? Nu știu cum să merg pe jos 50 km până la tatăl meu în fiecare zi. Dar acum trebuie să mă gândesc la familia mea și nu prea îmi pasă de părerile oamenilor.
