Nu știu prin câte a trebuit să trec pentru a-mi deschide propria afacere, dar mi-am dat seama de un lucru: nu poți ajunge departe cu afacerile, mai ales dacă nu cunoști pe nimeni. Am deschis un mic magazin în sat, care îmi aducea un mic venit, chiar dacă vânzările erau bune, tot trebuia să dau mâncare consătenilor mei în schimbul banilor, iar de cele mai multe ori acești bani nu erau returnați. De asemenea, plăteam impozite în fiecare lună și dădeam bani poliției să mă lase în pace. Așa mi-am dat seama că există oameni lacomi și nerușinați care încearcă să profite de pe urma binelui altora.
În fiecare lună, șeful consiliului sătesc venea la magazinul meu și spunea că strânge bani pentru a ajuta familiile numeroase. Am dat o sumă decentă de bani în fiecare lună, dar știam că ceva nu era în regulă și că banii nu ajungeau la persoanele vizate. Într-o zi când șeful a venit să ceară din nou bani, i-am cerut să-mi arate lista familiilor numeroase care aveau nevoie de ajutor. Când am văzut numele bețivilor, am fost furios.
Le-am spus foarte clar că nu le voi da nimic altceva, că dacă copiii lor au nevoie de rechizite școlare, aș putea să le cumpăr și să le dau ceva, dar nu le voi da niciun ban.Am decis să îl dau în judecată pe acest șef, care selectează cu nerușinare sătenii și le cere bani, presupunând că pentru nevoile lor. Dar știu că toți banii ajung în buzunarul lui și de acolo le dă doar cât să cumpere o sticlă de vodcă. Vreau să pun capăt acestei povești. Dacă nu vor să trăiască o viață normală și nu apreciază munca umană, ar trebui pedepsiți. Cred că pot obține dreptate și sper că mulți săteni mă vor sprijini în această chestiune dificilă. La urma urmei, încerc să fac dreptate pentru noi toți.
