Înainte de sărbători, eu și familia mea ne-am adunat în jurul mesei. Soțul meu a abordat subiectul, iar apoi ne-am certat foarte serios. Soțul meu a anunțat că nu mai vrea să locuiască cu părinții săi, așa că a decis să construiască o casă nouă. Mama m-a crescut singură. Am locuit în casa bunicii mele. După bunica mea, am moștenit apartamentul ei. L-am vândut și am cumpărat două apartamente. Unul a fost înregistrat de mama pe numele ei, celălalt pe numele meu. Apartamentul meu a fost închiriat, iar banii strânși au fost folosiți pentru a-mi plăti studiile. Apoi m-am căsătorit. Nu i-am spus soțului meu sau părinților lui că am o casă.
Mama a deschis un cont pentru mine, iar banii din chirie au fost acumulați pe numele meu. Am decis să îi fac o surpriză plăcută soțului meu când voi avea suficienți bani. Mai târziu mi-am dat seama că am ales un moment foarte ciudat pentru a-mi dezvălui secretul. Soțul meu a fost foarte ofensat că i-am ascuns ceva în tot acest timp. El și părinții lui au avut o ceartă mare cu mine. Soțul meu a spus că nu mai poate avea încredere în mine. M-am dus la mama acasă. Mama s-a simțit vinovată.
Apoi a decis să vorbească cu soacra mea. Dar ea nici măcar nu a lăsat-o pe mama să intre pe ușă. A acuzat-o de tot și a făcut-o mincinoasă. Mama s-a întors furioasă. I-am propus soțului meu să renunț la apartamentul meu și să construiesc o casă nouă, așa cum visase el. Dar el a refuzat și a spus că nu vrea să mă vadă. Dar nu cred că am făcut ceva rău.
Cred că el ar fi trebuit să fie fericit că am un apartament și bani, nu invers. Acum nu-l voi mai suna, cerându-i soțului meu să se întoarcă și să mă ierte. Dacă el crede că nu poate trăi fără mine, se va întoarce. Și dacă nu vrea să-mi vadă fața, e problema lui. Am un loc unde să locuiesc și am destui bani pentru a trăi confortabil.
