Astăzi aș dori să împărtășesc cu voi ceva care mă îngrijorează foarte mult. Nu pot accepta opinia oamenilor care își pot permite să se recăsătorească sau să se căsătorească la bătrânețe. În opinia mea, căsătoria ar trebui să se bazeze pe iubire, iar despre ce fel de iubire putem vorbi la vârsta de 60 de ani? Părinții mei s-au căsătorit când aveau 30 de ani. S-a întâmplat ca ei să se gândească la cariera lor. Dar au întemeiat o familie pe un teren solid. Tata și mama au trăit împreună timp de 30 de ani. Recent, tatăl meu a decedat.
Eu și soțul meu am decis să o luăm pe mama la noi. Ca să fiu sincer, chiar aveam nevoie de ajutor, copiii aveau nevoie de îngrijire, iar noi lucram toată ziua. În plus, nu voiam să o las pe mama singură. Ne-am înțeles foarte bine.
Soțul meu o respecta pe mama și niciodată nu a existat vreun conflict. Copiii nu se puteau imagina fără bunica lor. Odată, mama m-a luat prin surprindere cu decizia ei de a lua parte la un eveniment dedicat persoanelor în vârstă și singure. Nu am înțeles de ce era atâta grabă, având în vedere că devenise văduvă de curând. Dar am păstrat tăcerea și nu mi-am exprimat părerea.
Ea s-a întors de la eveniment fericită, toată radiantă, spunând că și-a găsit mulți prieteni noi cu care putea comunica. Am avut impresia că nu mai vorbisem una cu cealaltă… Dar apoi a decis să mă impresioneze complet și mi-a spus că va participa la aceste întâlniri în fiecare joi. Lecțiile de înot ale fiului meu erau în discuție. Acum trebuia să îmi iau liber de la serviciu în acele zile. Aceste întâlniri au început să mă enerveze din ce în ce mai mult.
A venit acasă într-o zi și mi-a spus că vorbea cu un bărbat de care părea îndrăgostită. Dar nu trecuse nici măcar un an de la moartea tatălui meu! Nu puteam înțelege și accepta acest lucru și speram în secret că totul se va termina curând. Dar m-am înșelat. Câteva săptămâni mai târziu, mama mi-a dat vestea viitoarei ei căsătorii.
Căsătorie? La vârsta de 60 de ani?! La biroul de înregistrare?! Își bate joc de mine? Nu-mi venea să cred. Văzând reacția mea, a decis să plece din casa noastră. Acum nici măcar nu-i mai păsa de nepoții ei. Nu am mai ținut legătura de mult timp. Sunt foarte ofensat și nu mă pot hotărî să o sun și să vorbesc cu ea. Mi-a lăsat mie toate treburile casnice, știind foarte bine că lucrez 6 zile pe săptămână! Zilele trecute mi s-a spus că nunta a avut loc până la urmă. Acum nu mai doresc deloc să o văd sau să vorbesc cu ea. Dar prietenul meu spune că mă înșel. Îmi puteți spune, vă rog, ce să fac în această situație?
