Am șaptezeci și cinci de ani. Nu doar sănătatea mea este o problemă: nervii mei sunt și ei în dificultate. Vecinul meu Serghei mi-a căzut pe cap pe neașteptate. L-am rugat de o mie de ori să nu mai umple terenul cu tot felul de scânduri și lemne de foc. Dar el ignoră tot ce-i spun. De câte ori i-am repetat că vine primăvara, iar șanțurile îmi vor inunda curtea? Lui nu-i pasă.
Am cartofi depozitați acolo, în subteran. Și nu doar cartofi, ci și provizii. Ce mă fac dacă se udă acolo? Dar el nu m-a ascultat și a continuat să își dezordoneze tot terenul. Erau scânduri și lemne de foc oriunde te uitai. În martie, zăpada a început să se topească. Am curățat scurgerea, care exista încă de anul trecut, pentru a preveni inundarea subsolului meu, dar apa nu dispărea.
Apoi mi-am dat seama că nu avea unde să se ducă. Erau bușteni pe partea gardului lui Serhii. Și, din cauza tuturor acestor lucruri, era ca și cum în grădina mea s-ar fi format o mlaștină. Mi se pare că în curând apa va ajunge la casa mea. Până acum, am fost salvat de nopțile reci
. Noaptea, zăpada nu se topește, iar apa îngheață. Altfel, totul ar fi fost foarte rău acum. Ieri am decis să mă duc la Serhii și să-l rog să îndepărteze acești bușteni. Dar nu a avut niciun rost.
El stătea întins pe canapea ca un buștean și se uita la televizor.Imediat ce am început să vorbesc despre apă, a început brusc să cânte.
Apoi, când și-a dat seama că eram serios și nu aveam chef de glume, s-a oprit din cântat. Și a promis că totul va fi gata în curând. Am ieșit împreună, iar el a început să rostogolească bușteni departe de gard. Am sperat cu adevărat că va termina treaba și nu va mai trebui să spun nimic.
O oră mai târziu, m-am întors să văd cum merg lucrurile. Se pare că Serhii nu făcuse nimic după plecarea mea și se dusese acasă. Nu era așa cu mama lui când trăia. Ea a murit acum trei ani. Orice spunea ea, el făcea imediat. Chiar are mâini de aur. Dar nu vrea să facă nimic singur. Și soția lui l-a părăsit. Cine ar sta cu cineva ca el?
