Când eram mici, familia noastră a avut dificultăți financiare. Lucrurile s-au îmbunătățit doar când mama a început să lucreze în străinătate. În cele din urmă, ambii mei părinți s-au mutat în Italia, unde au câștigat suficient de bine pentru a cumpăra și mobila o casă
. După ce starea lor de sănătate s-a deteriorat, au început să lucreze mai puțin, iar după absolvirea facultății, m-am alăturat lor în Italia și am lucrat cu ei până când s-au pensionat din motive de sănătate.
Recent, când eram deja bine stabilită în Italia cu familia mea, a trebuit să mă întorc acasă în grabă: tatăl meu a fost spitalizat și mi-a fost teamă că nu-l voi mai vedea. În mod surprinzător, în două luni și-a revenit puțin, iar când sora mea Marina a preluat responsabilitatea pentru ei, m-am întors din nou în Italia.
Dar cu doar o săptămână în urmă, decizia bruscă a surorii mele de a se muta, împinsă de povara îngrijirii ei și de o căsnicie care se destrăma, i-a lăsat pe părinții noștri în vârstă fără sprijin.
Starea tatălui meu se deteriora, iar mama noastră, din cauza slăbiciunii sale, nu se putea descurca singură. Martha a refuzat să ajute, punându-și viața personală și căutarea fericirii mai presus de responsabilitățile sale familiale. Soțul meu îi susține decizia, dar dacă mă întorc acasă, îi va fi foarte greu să se descurce singur cu copiii, iar el nu are alte rude.
De asemenea, mutarea tatălui meu în Italia este imposibilă, având în vedere starea sa de sănătate. Pierdută și deprimată, caut cu disperare un sfat: cum să depășesc această criză familială?
