Mama noastră pare să sufere de demență senilă. Iar eu și sora mea tocmai ne-am confruntat direct cu acest lucru. După acest incident, ne-am simțit neliniștite. Sora mea și cu mine suntem deja destul de în vârstă, ambele căsătorite de mult timp și fiecare dintre noi are doi copii adulți. Nu ne-am mai bazat pe părinții noștri de mult timp și facem față singure tuturor dificultăților.
Muncim din greu și economisim pentru o conexiune la internet. Nu ne-am bazat niciodată pe părinții noștri, am realizat totul pe cont propriu. Am încercat să nu-i deranjăm, doar uneori am lăsat copiii cu ei pentru câteva ore. După moartea tatălui meu, mama a devenit foarte slăbită și bătrână. Eu și sora mea încercăm să o sprijinim, moral și fizic.
O vizităm destul de des pentru că mama locuiește în afara orașului. Iar ea nu vine să ne vadă prea des. Pe măsură ce copiii noștri au crescut, am început să o vizităm pe mama mai des. Era foarte fericită să ne vadă pentru că își iubea nepoții foarte mult.
Duminica aceasta, sora mea și cu mine am decis să o vizităm pe mama împreună cu copiii. Am adus o mulțime de mâncare și dulciuri. Am adus totul în bucătărie pentru a le pune în frigider – este mic, dar încăpător – și când l-am deschis, am văzut că era complet gol.
Am fost foarte surprins. M-am uitat pe balcon și am văzut că toată mâncarea era într-un castron mare acoperit cu un prosop. Am sunat-o pe mama și am întrebat-o despre asta, iar ea mi-a spus că pensia ei este mică și nu poate hrăni pe toată lumea.
De aceea ascunde mâncarea ca să nu o mănânce toată lumea, altfel nu mai rămâne nimic și ea rămâne flămândă o săptămână întreagă. Dar asta nu este adevărat.
Eu și sora mea îi asigurăm totul. M-am simțit stânjenită. M-am simțit jignită la culme, așa că am luat copiii și am plecat acasă. Nu știu dacă să-i spun surorii mele totul sau nu. Sinceră să fiu, nu mai vreau să vin la mama. Ce să le spun copiilor mei, cum să le explic?
