— Ești sigur că nu ai nevoie de nimic din magazin? — a întrebat Anna.
— Nu, nu, du-te deja — a răspuns Boris, făcând un gest cu mâna.
Părea că se grăbea să o alunge. Anna a suspinat încet. În ultima vreme, soțul ei devenise vizibil irascibil. Dar ea a decis să nu-i dea atenție, pentru a nu provoca o ceartă.
Anna încerca întotdeauna să evite conflictele și să ajungă la un compromis.
Mama îi spunea adesea că va fi o soție perfectă. Așa și era. Împingând deoparte supărarea, Anna se îndreptă spre magazin.
Astăzi se hotărâse să pregătească somon la cuptor cu lămâie și rozmarin, iar la desert — un tort după rețeta soacrei. Voia să-l bucure pe Boris. Când stătea la casă cu cumpărăturile, își dădu seama brusc că uitase portofelul acasă.
Suspinând greu, își trecu mâna prin păr și formă repede numărul soțului, sperând că acesta va putea veni să o ia. Dar el nu răspunse. Rugând casierul să-i țină coșul, Anna se grăbi spre casă.
Ajungând la ușa apartamentului, se pregătea să intre, dar deodată a auzit ceva care a făcut-o să înghețe pe loc.
Boris vorbea la telefon cu cineva. Cuvintele care ajungeau la urechile ei au zguduit-o până în adâncul sufletului.
„Da, am gândit totul”, spunea el. „Am aproape transferat apartamentul, mai trebuie doar să transfer banii”.
Anna rămase înțepenită în ușă, parcă paralizată. Inima îi bătea cu putere. Se agăță de tocul ușii, refuzând să-și creadă urechile. Ce apartament? Despre ce bani era vorba? Ce pune la cale?
— Desigur, există un risc — continuă Boris. — Dar ce să fac? Ea nu bănuiește nimic. Și ce ar putea să facă? Ea e o fată cuminte, suportă totul.
Anna era paralizată de durere și furie. Se agăță și mai tare de tocul ușii. Cum putea să vorbească așa despre ea? Toți acești ani a trăit pentru el, i-a dat totul. Nu-i venea să creadă că se întâmplă cu adevărat.
— Apropo, în legătură cu călătoria — adăugă Boris. — Putem să mergem la Paris, cum ai vrut. Imediat ce se rezolvă totul. Îmi imaginez cum ne vom plimba pe Champs-Élysées. Cumpără-ți ceva frumos.
Anna stătea acolo, uluită, ascultând cum soțul ei făcea planuri cu altă femeie, incapabilă să intre sau să plece. Când conversația s-a terminat, ea și-a revenit în sfârșit, simțind cum lumea din jurul ei începea să se prăbușească încet.
Se îndepărtă încet de ușă, încercând să nu scoată niciun sunet, și se ascunse după colț. Inima îi bătea încă nebunește. Ce să facă? Să intre și să facă scandal? Sau să tacă și să încerce să înțeleagă? Dar cum putea să tacă după așa ceva?
Ușa se deschise și Boris ieși în hol. Anna îl urmărea din ascunzătoarea ei. El trecu pe lângă ea fără să o observe. Când dispăru în sufragerie, Anna ieși încet din colț. Avea nevoie de timp să se gândească la tot ce se întâmplase.
Ieși în stradă și porni în direcția în care o duceau picioarele. Uitaseră deja de cumpărături. Ajunsă în parc, se așeză pe o bancă și își acoperi fața cu mâinile. Ce punea Boris la cale? De ce se comportase așa? Și ce să facă ea acum?
Anna scoase telefonul, gata să sune pe cineva. Dar se opri. Cui putea să-i spună? Prietenelor? Ele i-ar fi compătimit-o, dar cu ce ar fi putut să o ajute? Părinților? Nu voia să-i supere, și cum să le explice? Doar trăiseră împreună atâția ani…
Oare chiar se hotărâse să o părăsească? Anna se hotărî să o sune pe prietena ei, Irina. Aceasta înțelese imediat că se întâmplase ceva.
— Ania, plângi? — întrebă Irina.
— Nu mai…
Anna îi povesti totul.
— Vrei să vii la mine? — îi propuse Irina.
Anna a acceptat. Au stat de vorbă și au discutat situația cu Boris. Anna se simțea puțin mai bine. A plecat acasă cu autobuzul. Nu reușea să se calmeze. A deschis aplicația băncii și a verificat contul comun. Chiar erau mai puțini bani.
— Bine, — șopti ea. — Vrei să joci la mare? Hai să jucăm.
Când s-a întors acasă, s-a ciocnit de soțul nemulțumit.
— Unde ai fost? — a răcnit el. — Eu stau aici flămând, iar tu ai lipsit jumătate de zi.
Anna strânse din dinți. Puse geanta pe masă și începu să așeze produsele alimentare.
— Mai întâi am trecut pe la Irina.
— Minunat! Soțul e flămând, iar ea se plimbă pe la prietenele ei.
Anna nu spuse nimic. Luând somonul, începu să-l curețe. Boris oftă și se întoarse la televizor. Anna pregătea cina și se gândea la situație. Nu putea lăsa lucrurile așa. Dar cum să procedeze? Cel mai important era să nu se dea de gol. Trebuia să afle mai multe despre planurile lui. Apoi să decidă.
Seara, soțul ei se uită la televizor, ca de obicei. Anna se prefăcea că citește o carte, dar nu se putea concentra.
A doua zi, Anna a decis să acționeze. Și-a luat o zi liberă, invocând o stare de rău. Și a început operațiunea. A răscolit toate hârtiile soțului, i-a verificat computerul. A găsit corespondența cu avocatul, în care se discutau detaliile divorțului și împărțirea bunurilor. Nemernicul!
De cât timp plănuia asta… Cum a putut fi atât de oarbă? Dar nu era timp pentru regrete. Trebuia să acționeze repede. Anna a fotografiat toate documentele și a salvat corespondența. Apoi a luat legătura cu un avocat.
A găsit rapid datele de contact și a stabilit o întâlnire. În timp ce soțul era la serviciu, ea a adunat documentele necesare și a început să se pregătească pentru divorț.
După ce a deschis un cont separat la bancă, a transferat acolo o parte din economiile comune. A sunat părinții și le-a cerut ajutorul. În fața soțului, se comporta tăcută, ca un șoricel.
Dar, într-o zi, i-a pregătit o surpriză.
Ca de obicei, a pus masa. Când Boris s-a așezat să cineze, ea a pus în fața lui un dosar cu documente.
„Ce e asta?”, a întrebat Boris încruntat.
„Este viitorul nostru, dragule”, a răspuns Anna cu un zâmbet amar. „Vreau să divorțăm.”
Boris a pălit. A vrut să spună ceva, dar Anna l-a întrerupt.
— Nu-ți irosi energia pe scuze. Știu ce ai de gând. Ți-am auzit conversația cu amanta ta și ți-am văzut corespondența. Credeai că mă poți înșela și lăsa fără nimic? Nu o să reușești.
Boris rămase nemișcat, incapabil să scoată un cuvânt. Anna continuă:
— Nu spera că vei reuși să iei totul fără să fii pedepsit. Am apelat la un avocat foarte competent. Sunt gata să cheltuiesc orice sumă de bani, numai să nu obții nimic. Vom împărți totul în mod egal și nu vei mai vedea Parisul. Nici măcar să nu încerci să ascunzi ceva sau să transfere pe altcineva. Am toate dovezile.
Anna zâmbi amar.
— Știi, am înțeles și am acceptat totul. Nu m-am gândit niciodată că relația noastră era pe cale să se destrame. Și tu ai pregătit atât de mult timp această „surpriză” pentru mine. Totul se întoarce, ca un bumerang.
Boris stătea la masă, cu fața albă ca varul.
— Anya, ascultă… — reuși el să spună în cele din urmă.
— Nu, Boris, ajunge — îl întrerupse brusc Anna. — S-au terminat jocurile tale. Credeai că nu voi observa nimic? Că voi aștepta calmă până mă vei arunca în stradă? Te-ai înșelat.
— Tu ești de vină pentru tot! — izbucni Boris. — Ai fost mereu atât de plictisitoare! Tu m-ai adus în situația asta!
Anna îl privea cu dezgust.
— Nici nu bănuiam că ești capabil de atâta lașitate. N-ai putut să spui sincer că vrei să pleci. Primești ce meriți. Strânge-ți lucrurile și pleacă.
Boris țipa, o acuza de eșecurile lui, dar Anna nu-l mai auzea. În cele din urmă, el și-a strâns lucrurile și a părăsit apartamentul. Instanța a declarat ilegală încercarea de a transfera proprietatea imobiliară.
Bunurile au fost împărțite în mod egal. Boris a intentat de mai multe ori noi procese împotriva fostei sale soții, dar toate au rămas fără rezultat.
Au trecut câteva luni până când Anna a început să-și revină. A decis să revină la o viață normală și a mers la ziua de naștere a prietenei sale.
Acolo a întâlnit un bărbat fermecător. După tot ce se întâmplase, nu mai spera să găsească pe cineva la vârsta ei, dar a decis să-i dea o șansă noii cunoștințe. Și această decizie i-a schimbat viața.
El se numea Andrei, era medic și rămăsese recent văduv. Din prima clipă în care s-au cunoscut, Anna a simțit o legătură specială între ei. Andrei era atent, grijuliu și știa să asculte. Au vorbit mult în seara aceea, iar Annei i se părea că îl cunoaște de o viață. El nu se sfia să-și exprime sentimentele, iar complimentele lui sincere o făceau să roșească.
După această întâlnire, au început să se vadă des. Andrei a cucerit-o cu umorul, inteligența și sinceritatea lui. Nu făcea promisiuni deșarte și nu spunea cuvinte mari, pur și simplu era alături de ea când avea nevoie. O susținea pe Anna, o ajuta să lase trecutul în urmă și să privească spre viitor cu optimism. Andrei era complet opusul lui Boris, iar Anna a înțeles ce înseamnă dragostea și respectul adevărat.
După ceva timp, Andrei a cerut-o în căsătorie pe Anna. Ea a acceptat fără ezitare. Nunta a fost modestă, dar plină de căldură și sinceritate. La ceremonie au participat doar cei mai apropiați oameni. Anna strălucea de fericire, iar Andrei nu-și lua ochii de la ea. Au început o nouă viață, bazată pe iubire, încredere și înțelegere reciprocă.
Anna a lăsat durerea și resentimentele în trecut. A devenit mai puternică și mai sigură pe ea. Divorțul de Boris a fost o lecție importantă, care a învățat-o să se aprecieze și să înțeleagă ce merită cu adevărat. E recunoscătoare sorții pentru că l-a adus în viața ei pe Andrei, care i-a redat credința în iubire și fericire.
Acum, uitându-se la Andrei, Anna înțelege că adevărata fericire nu se află în bunurile materiale, ci în valorile umane simple: căldura, sprijinul și grija. A învățat să prețuiască fiecare moment petrecut împreună și știe că și-a găsit jumătatea, cu care este gata să-și împartă toată viața.
